CĂSNICIA IDEALĂ

CĂSNICIA IDEALĂ
Când femeia e deșteaptă
Nu știi sigur ce te-așteaptă.
Bărbate, deci n-o supăra,
Că lesne o vei încasa!

De încerci s-o duci cu vorba,
Nu-ți mai încălzește ciorba.
Nu mai vezi cămăși călcate,
Șapte luni și jumătate.

Apoi merge la coafor,
Unde se plânge mai cu spor,
Despre soțul din dotare
Care nu-i aduce o floare.

Noroc ca are un vecin
Și-o mai răsfață el puțin.
Deci când o vezi că zâmbește,
Nu știi unde se gândește.

Soțule, ia bine seama
Că acuș pleacă la mama!
Și vei rămâne singurel
Ca să îi duci dorul nițel.

Deci dacă vrei să o împaci
Cadouri să începi să-i faci.
Poate o blană de vizon,
Pentru că e de bon ton.

Femeia e un bun strateg
Mereu tu vei pica de bleg
Când iși face socoteala,
Să vii să o ceri la mama.

Face-ntâi pe supărata
Te-acuză că ești cu alta,
Fiindcă dacă ai iubi-o,
În grabă mare ai peți-o.

După ce-o iei de nevastă
Afli că ți-ai luat năpastă
Dar contractul e pe viață
Și-i bine cusut cu ață.

Femeia-i un bun avocat
Iti dă multe bătăi de cap
Își face mereu dreptate
Căci cu logica te bate.

Cu ea nicicând sa nu te pui
Puneți degrabă pofta-n cui!
De ți s-a făcut de ceartă
Mai gândește-te odată!

Pentru pacea conjugală
Lasă capacul pe oală
Nu te da cocoș în casă
Când găină-i mânioasă.

Și dacă vrei puțin respect
N-o contrazice-n mod direct
Să-i spui orice te-ar întreba :
,, Tu ai dreptate draga mea! „
🥀 Autor Adriana Rușățeanu

RÂNDUNELE

RÂNDUNELE
Ți-aș scrie dar nu știu nici o adresă
Scrisorile pe drum s-ar rătăci
Și atunci trimit spre tine rândunele
Să-ți bată-n poartă-n fiecare zi.

În zborul lor la tine să ajungă
Când pasul meu nu știe încotro,
Și să iți lase apoi în mâna stângă
Iubirea mea rescrisă-n indigo.

Și în bătaia aripilor lor
Tu să auzi o inimă bătând,
Și ție astfel să iți fie dor,
Să ajungi la mine mai curând.

Și între noi un zbor de rândunele
A refăcut tot drumul înapoi
Când eu m-ascund în gândurile tale
Tu să începi să ne visezi pe noi.

Să ne visezi îndrăgostiți și tineri
Purtând în palme universu- ntreg
Să nu conteze daca-i luni sau vineri,
Când viața e rotundă ca un cerc.

Hai să dansăm scăldați în raza lunii,
Pe ritmuri inventate doar de noi
Și rândunelele să dea de știre lumii
Că am plecat departe, amândoi.
🥀 Autor Adriana Rușățeanu

PLOAIA

PLOAIA
Au renăscut cireșii după ploaie
Și este iarăși zvon de verde crud
Iar gândurile-n mine curg șiroaie,
Când glasul ploii parcă îl aud.

E aceeași ploaie din copilărie
Care cu mine se juca la geam.
E ploaia ce mi te-a adus doar mie,
O veșnicie-ntreagă să te am.

E ploaia care ne-a ascuns sărutul
Într-o perdea de stropi si curcubeu
Legându-ne prin lacrimi începutul
Dar și durerea când ne-a fost mai greu.

Și ploaia asta-mi bate acum la tâmple
Cu degete ce poartă clopoței.
Parfumul ei de viață azi mă umple,
Cum tu, de-asemeni, umpli anii mei.

Cât plouă pe pământ încă e viață…
Renasc pomii-n fiecare mugur.
Despre iubire ploaia ne învață.
Cât plouă-n univers, nimeni nu-i singur.
🥀 Autor Adriana Rusateanu

ȚĂRMURI

ȚĂRMURI
Caut un port pentru visele mele
Care s-au frânt în zborul lor către stele.
Caut un port în care sufletul meu
Să-ngenuncheze în faţa lui Dumnezeu.

Caut un țărm unde desculță s-alerg,
Cioburi de stele în palma mea să culeg,
Să le șterg de praf, să le pun dorințe,
Să le vindec pe rând de vechi neputințe.

Caut un țărm pasului singuratic,
Care-a călcat de-atâtea ori pe jăratic
Și s-a rănit lovindu-se de viață…
Caut un țărm ca să mă scutur de gheață.

Caut ceva … un vis sau o scânteie,
Într-o lume rece, să rămân femei.
🥀Autor Adriana Rușățeanu

ATEMPORALI


Când ceasurile lumii au tăcut
Și-n locul lor doar inima bătea
Cu mâna stângă un semn ți-am făcut,
Și te-am adus din nou în lumea mea.

Când timpul se va sparge-n secunde
Și n-o mai curge-n ritmul lui firesc,
Voi încerca să modelez un munte,
Pe care să iți scriu cât te iubesc.

Chiar dacă ora nu va vrea să curgă
Și va încremeni apoi subit,
Când ochii tăi vor încerca să plângă,
Îți voi picta în palme-un răsărit.

Iar pe un țărm uitat de lumea toată
Într-un castel de scoici și de nisip,
Vom construi doar ceasuri care arată,
Secundele în care ne-am iubit.
🥀 Autor Adriana Rușățeanu

EU, ULTIMA REDUTĂ

EU, ULTIMA REDUTĂ
Am șters cu radiera lacrima ce curgea.
Mi-am tatuat un zâmbet și-n roșu l-am pictat.
Am pus un pic de fard s-ascund, apoi, durerea,
Vieții fără iubire, în care zilnic ard.


Mi-am construit armură, mi-am făurit un scut
Și-am transformat cuvântu-n sabie de luptă.
Când bătălia vieții, am încercat s-o duc,
Pe mine m-am învins ca ultimă redută.


Mi-am construit aripi din zeci și zeci de vise
Și-am vrut să mă înalț apoi cu fiecare,
Căci am crezut mereu cuvintele promise
Dar am căzut de sus, și m-am lovit mai tare.


Eram învingătorul cel mai învins din lume,
Pe scena vieții mele cu zeci de spectatori.
Am început apoi să renasc din fărâme,
Din vise destrămate, în alte vise noi.


Din orice prăbușire mi-am făcut o treaptă
Și le-am urcat pe toate, oricât a fost de greu.
Am apucat apoi cu mâna mea cea dreaptă,
Mâna întinsă mie, zilnic, de Dumnezeu.

Azi m-am învins pe mine, născându-mă din nou!

BĂTRÂNUL CERȘETOR

BĂTRÂNUL CERȘETOR
Aceeași gară de când lumea
Stă strajă oricărei plecări
Și lacrimei ce totdeauna,
Se-așează între distanțări.

Poveștile neîncepute
Dar care au deja final,
Suspină pe peroane mute,
Păzite doar de-un felinar.

Un cerșetor fără de soartă
Cu mâna-ntinsă sta tăcut.
În gara-n care stă și așteaptă
Prezentul devenit trecut.

Cerșea iubire-n loc de pâine
Și-n mintea-i puțin beteagă,
Își făcea planuri până mâine,
S-adune-o iubire-ntreagă.

La rândul lui s-o dăruiască
Celor ce nu aveau deloc.
Ca viața să le-o încălzească
Și să-i aducă la un loc.

Biet cerșetor plin de iluzii
În lumea plină de bogați !
Ei sunt numai orbii și surzii
Ce nu-i aud pe cei săraci.

Dar cum stătea cu mâna-ntinsă
Un om s-a oprit lângă el
Și atingându-i tâmpla ninsă
L-a privit blând pe bătrânel.

,, Eu am venit să-ți dau iubire”
A rostit necunoscutul.
,,Tu doar să mă urmezi pe Mine.
Eu sunt Olarul, tu ești lutul”.

Și-atunci bătrânul cerșetor
S-a ridicat iute-n picioare,
Îmbrățișând cu mare dor
Pe Cel ce i-a adus salvare.
🥀 Autor Adriana Rușățeanu

AMURG FĂRĂ LACRIMI


Nu te uita la ceas
Căci timpu-i pe sfârșite.
În loc de bun rămas,
Hai să ne ținem minte.

Mereu să ne-amintim
Că am avut norocul
O oră de sublim,
Să ne aprindă focul.

Și dacă eu ți-am fost
O secundă de destin
Să mă-nveți pe de rost
În clipele ce vin.

Amurgul s-a lăsat
Peste iubirea noastră,
Iar stelele-au uitat,
Să licăre-n fereastră.

Deci hai să nu plângem
Și să ne dăm mâna.
Clipa să n-o frângem
Pentru totdeauna.

Să ne-amintim mereu
Cu drag și nostalgie
Și-n fiecare joi,
Să-mi scrii o poezie.

Să nu privim-napoi
E prea târziu în toate
Iar veacul fără noi,
Geme-a singurătate.

S-a lăsat amurgul,
Tăcere e în toate.
🥀 Autor Adriana Rușățeanu

LEGEA MATIC

LEGEA MATIC
S-au gândit mai marii lumii
Că Biblia-i demodată
Și că este cu putință,
Un băiat să fie fată.

Dumnezeu în graba Lui,
A greșit la proiectare
Și ar trebui, cumva,
Lumii să ceară iertare.

Căci Preasfântul n-a știut
Peste veacuri ce-o să fie,
Că bărbații vor purta
Tocuri, genți și pălărie.

Ba le-a venit și ideea
C-ar putea chiar și să nască
Și să-și alăpteze pruncii
Schimbând ordinea firească.

Îi vezi chiar și la saloane
Epilandu-și ferm mustața,
Apoi își fac manichiura,
Ingrinjindu-și zilnic fața.

Deci femeilor îmi pare
Foarte lesne de-nțeles
Că vom face noi armata,
Fiindcă nu avem de-ales.

Mai am o nedumerie:
Când o să ne mărităm
Bărbații-mbracați mirese
Peste prag noi îi purtăm?

Și-n pețit cine va merge?
Nu mai înțeleg nimic,
De când au votat în UE
Unanim, legea Matic.
🥀 Autor Adriana Rușățeanu

MAGNOLII DE MĂTASE

MAGNOLII DE MĂTASE
E frig pe fiecare filă a cărții
Cuvintele au țurțuri în silabe
Aș vrea să le întorc din pragul morții
Să le învii pe toate în flori dalbe.

Iar focul care azi mocnește-n mine,
L-aș ține treaz ca să dezgheț noi vise
Să încropesc castele din ruine
Și să aprind făclii în priviri stinse.

Apoi voi lua prizoniera iarna
Ce ne-a acaparat pe fiecare.
Cu flori de mai mi-oi țese iarăși haina
Și-o voi tivi apoi cu-n strop de soare.

Din cuvintele ce-au înghețat demult,
Vor înflori magnolii de mătase
Și le voi pune în vasul de pământ,
Făcut cândva din două inimi arse.
🥀Autor Adriana Rușățeanu